Acasa

10 iunie 2015

Mihnea 1 iunie pag

Mihnea 1 iunie 2015 3

Mihnea 1 iunie 4

Mihnea 1 iunie 2015 5

Suntem tot în Italia și, deși speram să ne întoarcem acasă după patru luni, perioada de tratament pe care ne-au spus-o doctorii la început s-a prelungit, din cauză că Mihnea a avut momente când s-a simțit rău și au fost multe pauze în administrarea tratamentului. Fiind ultima perioadă de tratament, perioadă în care organismul lui a fost foarte slăbit după multele cicluri de chimioterapie, a avut multe repercusiuni. După aproape fiecare doză făcea temperatură mare, mucozite, stări de vomă, dureri mari de oase din cauza osteoporozei, avea sângerări anale și multe nopți de nesomn care l-au ținut la pat în tot acest timp. Toate aceste reacții făceau ca următoarea doză de citostatice să-i fie administrată cu întârziere.
Atunci când am aflat că Mihnea are leucemie, în august 2014, ni s-a spus că șansele lui de supraviețuire sunt minime. Însă acum, după aproape 10 luni de la începerea tratamentului, pot să spun sigur că șansele de supraviețuire ale copiilor care ajung aici sunt de sute de ori mai mari și asta datorită echipei de doctori minunați de aici, specializați în oncologie pediatrică, medici care ne dau încredere în fiecare zi, ne spun întotdeauna că tratamentul dă rezultate și boala practic este la nivelul 0, că Mihnea va fi bine, dar că tratamentul trebuie continuat o perioadă mai mare de timp, până în august 2016, pentru ca boala să nu recidiveze. În perioadele în care Mihnea se simțea foarte rău, fugeam cu el la spital aproape în fiecare noapte și de fiecare dată reușeau să identifice cauza și să-l pună pe picioare. Ca părinte care treci prin asta, e o alinare să vezi că doctorilor într-adevăr le pasă de suferința copilului, că încearcă zilnic să-l facă să nu mai simtă durerea și efectele tratamentului.
În perioada asta e foarte cald aici și ieșim împreună în parc, cu căruțul în care stătea și când era mic și ne uităm la jocurile celorlalți copii…încă nu avem curajul să ne apropiem de grupurile de copii din cauză că Mihnea trebuie să poarte mereu mască, sistemul imunitar nefiind încă întărit. Deși știe că e bolnav, îmi spune mereu că își dorește și că vrea să meargă din nou, să se joace cu ceilalți copii. În fiecare săptămână face fizioterapie, însă recuperarea va fi destul de lungă, pentru că mușchii de la picioare s-au atrofiat.
Dar noi, cu bune și cu rele, mergem mai departe, ne rugăm mereu pentru toți copiii care suferă și pentru toți oamenii care, prin ajutorul lor, au făcut posibil ca noi să ajungem până aici cu tratamentul.

20 martie 2015

Martie 2015
Nu am mai scris nimic de Mihnea, de doua luni. A avut piciorul în ghips în toată această perioadă și a fost foarte greu să-l ții la pat. Zile întregi desenam, pictam, decupam împreună cu el, pentru ca timpul să treacă mai repede și să nu i se mai pară atât de lungă ziua. E foarte greu să ții un copil de 3 ani și jumătate la pat, mai ales dacă are energie multă și vrea mereu să facă câte ceva. Inventam mereu fel și fel de activități care să-i distragă atenția de la starea lui. În zilele când trebuia să mergem la spital, pentru el era o adevărată bucurie, în ciuda faptului că stăteam acolo mai toată ziua. Pentru el mersul la spital, în fiecare dimineață, a devenit ca mersul la grădiniță, pentru că acolo toata lumea îi zâmbește, întâlnește acolo mulți copii care fac tratament ca și el, iar doctorii care îi iau analizele sau îi pun perfuziile, îi desenează inimi pe mânuțe, îi fac baloane și sunt numai zâmbet.
Din cauză că a stat atât de mult la pat, mușchii de la picioare i s-au atrofiat, nu poate să meargă, deși ar vrea. Doctorii i-au recomandat ședințe de kinetoterapie care să-l ajute să meargă din nou. Când timpul ne permite, îl plimb în cărucior și este foarte bucuros că le aruncă porumbeilor grăunțe. Mă întreabă încontinuu de ce nu mai poate să fugă după ei, de ce nu-i poate prinde, așa cum făcea înainte. A început să-și facă planuri de viitor. Îmi spune mereu că „atunci când o să mă fac bine, o să fug după ei, o să-i prind și o să-i duc acasa la mine. Când o să mă fac bine, o să am o minge mare cu care o să mă joc…. I-am povestit într-o seară că Alex Zamfir, cel care a alergat să strangă bani pentru el, vrea acum să strangă bani si să construiască un spital pentru copiii bolnavi ca si el. I-am spus că o să fie un spital unde copiii se vor putea juca la fel cum se joacă în spitalul la care mergem noi în fiecare zi, cu camere îngrijite, cu jucării și doctori care iubesc copiii. Și a spus repede că el vrea să se facă doctor în spitalul acela, că numai el știe să consulte….
Mihnea a reușit să treacă peste toate curele cu metotrexat și a început tratamentul de reinducție, cu cortizon. Acum este foarte umflat, mai ales la față și la burtică, cere încontinuu să mănânce…și probabil că din cauza tratamentului, are momente în care nu-i convine nimic.
Cu toate astea, la ultima puncție, măduva a ieșit curată, fără blaști, lucru care ne bucură nespus, fiindcă sunt mulți copii aici care, în ciuda tratamentului agresiv, nu intră în remisie. Întâlnim copii care au venit cu recădere și care au început tratamentul pentru a doua oară și atunci începi să te rogi încontinuu ca copilul tău să fie printre cei care intră în remisie și rămân mult timp așa, nu mai recad. În unele zile, când îl vezi vesel și zâmbind, ai impresia că nu mai are nimic, e perfect sănătos, îi vezi genele și părul, care au crescut din nou și îți spui că a trecut totul, că a reușit să păcălească cancerul ăsta nemilos. Apoi a doua zi după perfuzie îi e rău, îl vezi din nou palid și cu analizele scăzute și o iei de la capăt.

14 ianuarie 2015
Mihnea 14 ianuarie 2015 067

Mihnea a avut din nou ghinion. Incepuse sa mearga fara sa se mai tina de lucrurile de prin incapere, era bucuros si neastamparat, nu mai vroia sa lase pe nimeni sa-l ajute sa mearga. Insa saptamana trecuta, cand trebuia sa fie din nou internat pentru a treia cura cu metotrexat, Mihnea a cazut efectiv din picioare si a acuzat dureri puternice la picior. Doctorii i-au facut film si au constatat ca a facut ruptura de femur… Tinand cont de faptul ca nu sta prea bine cu imunitatea si evaluand riscurile, doctorii au decis sa nu-l opereze, ci sa-i puna ghips de la brau in jos. Astazi a inceput din nou chimioterapia si va sta iar imobilizat la pat din cauza ghipsului, timp de o luna. Speram ca in perioada asta sa se refaca osul si sa reia apoi, din nou, recuperarea.

29 decembrie 2014
29 decembrie 2014
Va dorim un An Nou linistit, cu multe bucurii si sanatate!
Mihnea face tratament cu citostatice in continuare si totul decurge bine, nu a avut parte pana acum de raceli, febra sau alte complicatii, doar mucozita l-a cam suparat de Craciun si faptul ca a fost doar cu mama, departe de ceilalti membri ai familiei. Saptamana aceasta va fi din nou internat pentru a urma ciclul 3 de metotrexat.

12 decembrie 2014
In prezent, Mihnea se simte bine. Tratamentul pe care il face in Italia alterneaza perioade de internare cu perioade de tratament in regim de day hospital. In ultimele doua saptamani a urmat tratamentul in ambulatoriu si s-a simtit foarte bine sa vada ca seara pleaca acasa cu mama. Astazi va fi din nou internat si va incepe a doua cura de citostatice. Zilele acestea a venit si rezultatul mutatiei si doctorii au spus ca boala este in remisie. In perioada urmatoare va urma un tratament pentru risc intermediar de recadere.
Inca se deplaseaza greu, din cauza punctiilor si a atrofierii muschilor, insa speram ca pe masura ce trece timpul, isi va reveni si va fi argintul viu de dinainte…
Mihnea 20 dec 2014 241

21 noiembrie 2014
Mihnea e internat de o săptămână la clinica din Pavia. A fost o săptămână în care i s-au făcut investigaţii, analize, puncţie medulară şi i s-a instalat un cateter. Doctorii aşteaptă rezultatul mutaţiei pentru a-i stabili riscul, pe baza căruia va urma tratamentul în perioada următoare. A început să facă şi fizioterapie pentru a merge mai bine în picioare. La început a fost puţin derutat pentru că toata lumea din jur vorbea în italiană… însă a descoperit acolo o cameră de joacă şi şi-a adus aminte de grădiniţă. A început să facă lucruri pe care în ultimele trei luni petrecute în spital nu le mai putea face.
La Pavia, Mihnea a aflat că, deşi este bolnav, asta nu înseamnă că el nu se poate juca, că nu poate să iasă din salonul spitalului. A învăţat să facă pizza ca un adevărat Chef, se dă cu maşinuţele…şi surpriză: a fost şi vizitat de clovni. Toate aceste lucruri datorită vouă. Pentru că datorită eforturilor voastre s-au strâns banii pentru tratamentul lui acolo.
Mihnea 6
Mihnea 5Mihnea 4Mihnea 1Mihnea 3Mihnea 2
Datorită vouă, Mihnea, chiar dacă face în continuare tratament cu citostatice, simte din nou farmecul copilăriei şi e înconjurat de oameni care îi fac viaţa lui de spital, mai uşor de suportat.

12 noiembrie 2014,
Astăzi se împlinesc trei luni de când viaţa lui Mihnea şi lumea din jurul lui s-au schimbat pentru totdeauna şi ireversibil.
După trei luni de suferinţă, teamă şi neputinţă, Mihnea primeşte în sfârşit o nouă şansă. Porneşte pe un nou drum, la fel de incert, dar plin de speranţă. El nu ştie exact ce se întâmplă, nu pricepe prea mult, dar ştie că după atâta timp a ieşit din acel loc neprimitor care a devenit casa lui, fără să înţeleagă de ce. Astăzi s-a întâmplat o minune pentru el şi părinţii lui. Azi a plecat la Pavia, la Clinica San Matteo, cu speranţa că acolo va fi mai bine, că tratamentul va fi mai puţin dureros, că mama nu va mai fi atât de deznădăjduită, că va găsi oamenii care îl vor ajuta să înveţe să meargă din nou. Slăbit şi palid, purtat de părinţi în braţe, se bucură pentru prima oară în trei luni de lumina de afară, de oamenii din jur, alţii decât oamenii în halate albe. El nu cunoaşte emoţiile din sufletul părinţilor, greutatea cu care aceştia se despart temporar, pentru cât timp numai Dumnezeu ştie, de cei pe care îi lasă în urmă. Nu ştie că reîntâlnirea cu frăţiorul lui, după atâta timp, va fi scurtă. El nu cunoaşte durerea din sufletul părinţilor, că acesta va rămâne în grija bunicii, cu dorul de el şi de părinţi. El ştie doar că a ieşit de acolo. Şi că pleacă undeva departe, pentru prima dată cu avionul. Această şansă enormă nu ar fi putut să existe fără ajutorul unor prieteni. Da…Mihnea are mulţi prieteni. Oameni pe care nu i-a văzut în viaţa lui, oameni cu suflet enorm, cu dragoste de părinţi în suflet. Pur şi simplu oameni. Aceia care văzând suferinţa lui şi a părinţilor au făcut tot posibilul să îl ajute cum au putut ei mai bine. Au făcut eforturi financiare, au dat din puţinul lor, sau pur şi simplu au vorbit de cazul lui cu alţi prieteni, au vărsat lacrimi la aflarea poveştii lui, s-au gândit la suferinţa lui şi s-au simţit neputincioşi în faţa destinului. Şi au hotărât că ei trebuie să facă ceva, că nu ar avea linişte dacă nu ar întinde o mână de ajutor. Atâta cât vor putea. Fiecare a făcut-o în felul lui, cu credinţă în suflet că puţin câte puţin se face MULT. Şi aşa a fost. În conturile lui Mihnea s-a strâns suma de 40.000 de Euro, care i-a permis să plece acolo şi să înceapă tratamentul. Pentru Mihnea, banii ăştia înseamnă TOTUL. El nu înţelege asta, dar pentru părinţii lui înseamnă o ŞANSĂ. Această şansă, care le-a redat o mică speranţă şi un strop de bucurie, a fost posibilă datorită VOUĂ. VOI, prietenii lui Mihnea. El nu ştie ce înseamnă prietenia, el ştie că prieteni sunt cei cu care se juca în parc. Nu ştie că de fapt el este foarte bogat. Are foarte mulţi prieteni. Oameni care nu îl cunosc, dar care au sunat să întrebe despre starea lui. Zeci de oameni care au ajutat cum au putut. Au donat, au sunat, au dat sfaturi, au plâns, s-au rugat, au povestit propria lor experienţă şi propria lor durere şi au transmis încurajări. Acelora, tuturor, noi, familia lui Mihnea, vrem să le mulţumim, din tot sufletul. Să le spunem că Mihnea va înţelege într-o zi cât a contat ajutorul vostru. Şi ajutorul vostru nu va rămâne fără ecou, nici în sufletul lui Mihnea, nici în cel al părinţilor şi familiei lui şi nici în faţa lui Dumnezeu. El se va întoarce înzecit şi cu toată energia pozitivă şi dragostea din lume.
Am fost şocaţi când a început să sune telefonul. La capătul celălalt erau oameni necunoscuţi, dar care vorbeau cu căldură, cu durere, cu înţelegere şi compasiune. Vorbeau din propria experienţă, unii cu sufletul distrus că puii lor nu au reuşit să învingă această boală, dar cu speranţă pentru semenii lor, că lor nu li se va întâmpla la fel, dacă ei pot ajuta cumva, oricum, cu un bănuţ, un sfat, o vorbă încurajatoare… atât de mult au contat acele telefoane…încât ar suna prea banal, un simplu MULŢUMESC…în scris, el nu ar exprima recunoştinţa din suflet şi emoţiile pe care le transmite. Poate că e de prisos să încerc să le scriu pe hârtie, sentimentele nu se văd, ele se simt, dar ştiu că voi toţi le simţiţi, voi toţi înţelegeţi recunoştinţa noastră, şi sufletul vostru se bucură împreună cu al nostru. Se bucură ştiind că au contribuit atât de mult, că deşi poate nu au crezut că ajutorul lor contează, el a contat ENORM. Se bucură gândindu-se că au dat o şansă mare unui copil mic, de a se face bine. Pentru Mihnea copilăria s-a amânat pentru moment. El nu se poate juca, nu poate alerga, nu poate merge, dar şansa şi speranţa nu l-au abandonat. Dar sufletul lui de copil încă speră la o copilărie normală. Speranţa din sufletul lui şi al familiei se datorează vouă….vouă şi lui Dumnezeu, care i-a trimis atâţia prieteni. Oameni cum nu aş fi crezut că mai sunt, care au răspuns la strigătul lui de durere, la neputinţa părinţilor, care au dat din puţinul lor, care şi-au făcut timp să se gândească la el, să se oprească din vârtejul vieţii şi să contempleze asupra lucrurilor mai puţin bune din viaţa noastră a tuturor.
De azi, Mihnea va începe un nou tratament. DATORITĂ VOUĂ. Cu cei 40.000 euro strânşi părinţii au putut face dovada plăţii parţiale a tratamentului. Mai lipsesc 15.000 euro pentru a achita integral tratamentul. Dar Mihnea nu îşi face probleme….are atâţia prieteni. O prietenă bună şi necunoscută este Dana Mergea, o mamă cu un băieţel puţin mai mare ca Mihnea, care într-o zi a trimis 200 de email-uri, spunând în fiecare, povestea lui Mihnea. Unul dintre ele a ajuns…. la Cabral. Un om MARE, cu sufletul plin de lumină. Şi el a plâns pentru Mihnea. A strigat după ajutor, fără ca cineva din familie să-i ceară asta. Şi a strigat aşa de tare, încât au auzit mulţi părinţi, a auzit şi Alex Zamfir. Omul ăsta s-a gândit să organizeze un eveniment în Parcul Herăstrău, unde se va alerga pentru Mihnea. La acest eveniment s-au înscris foarte mulţi oameni, acei oameni de care vorbeam mai sus: iubitori, darnici cu sufletul imens. Ei vor veni să ajute, să alerge, să doneze, să ne susţină. Toate astea datorită unui tată, care şi-a făcut timp să organizeze acest eveniment şi care nu a cerut nimic în schimb. Acestui om, Mihnea îi transmite acelaşi mulţumesc plin de iubire şi recunoştinţă.
Azi, la trei luni de la declanşarea acestei bolii necruţătoare, vă mulţumim tuturor pentru că ne-aţi arătat ce înseamnă cu adevărat să îţi pese, să iubeşti necondiţionat, să ajuţi, să dai speranță celor din jur. Am descoperit că lucrurile simple, mărunte, făcute dezinteresat, cu multă dragoste, sunt salvatoare de viaţă. Toate astea le-am descoperit cu ajutorul vostru. Dumnezeu să vă răsplătească pentru asta!

24 de păreri la “Acasa

  1. Am facut si eu o mica donatie, va dorim mult succes si aveti incredere in medicii italieni, ei au fost pentru mine singura speranta si am reusit cand nimeni de aici nu-mi mai dadea vreo sansa.

  2. Copilas drag, povestea ta m-a miscat foarte mult. Iti doresc din tot sufletul sa te faci bine, sa cresti mare, frumos si sanatos! Ma voi ruga pentru tine. Multa putere parintilor. Am donat.

  3. Draga Mihnea,
    Iti doresc din tot sufletul insanatosire grabnica. Sa reinveti sa te joci si sa razi. Sa fii fericit. Iar mamei tale multa putere.
    Suntem alaturi de voi.

  4. Daca nu donez simt ca sunt un animal bolnav am scris asta si pe cotidianul unde am gasit articolul nu cred ca cineva care vede asa ceva poate sa stea si sa dea clic pe urmatoarea pagina ignorand. Am donat si sunt fericit ca am facut ceva! Multa iubire si putere transmit familiei!

  5. Iti tinem pumnii sa te faci bine si sa te vedem vesel cum te joci cu ceilalti copii.In zilele astea strangem si noi bani si ii ducem la cresa CASUTA CU PITICI .Te iubim si suntem aproape de tine.

  6. Dumnezeu sa va ajute! Suntem alaturi de voi cu tot sufletul, cu gandul si cu o donatie. Ne rugam si noi pentru Mihnea si pentru parintii lui. Dumnezeu este meru alaturi de noi, in toate clipele. Multa putere dragi parinti si multa sanatate lui Mihnea!

  7. Dragul meu ingeras, Dumnezeu sa te aiba in paza si sa-ti dea sanatate.Stiu ca va veghea asupra ta sa te faci bine si ii va intari pe cei care ti-au dat viata.
    Si mai stiu ca sunt destui oameni cu suflet care vor face donatii sa putem strange suma de care ai nevoie.Te iubim si vrem ca zambetul tau de copil sa ne incante iar sufletul.
    E dreptul tau de copil, la o copilarie fericita,fara griji si plina de bucurii.
    Doamne ajuta!

  8. Scumpa familie, nu pot sa va spun cat sunt de fericita sa aud ca ati reusit sa plecati pentru a incepe tratamentul.Ma rog ca Mihnea sa se intoarca sanatos si sa aiba o copilarie cat mai frumoasa!!!
    Dumnezeu si Sfantul Necatarie vindecatorul, sa-l binecuvanteze si sa-i fie alaturi pe toata durate tratamentului, iar Dvs. sa va dea putere si sanatate sa-l sprijiniti.
    Mihnea te pupam si te imbratisam cu drag!!!!

  9. Buna Mihnea cel puternic si curajos,
    O data la cateva zile cautam vesti despre tine si azi tare m-am bucurat sa aflu ca esti fff bine , mi s-a umplut sufletul de bucurie !!!
    Cu drag o prietena de a ta care se gandeste la tine si la parinti tai pe care i consider eroi la fel.ca si pe tine inger mic si !!!

  10. Salut, Mihnea,

    Am alergat pentru tine la crosul organizat de Cel Mai Bun Tată. Iar în seara aceasta, mi-am adus aminte de tine. Și am zis să caut noutăți. Am citit postarea din 10 iunie 2015. Tare mult mă bucur că te faci bine !!! Abia aștept să alergăm împreună !!! :) :)

    Cu drag,
    Alex

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>